Tango … señorita … bailar? Permiso … gracias!

Ce este tango argentinian? Un dans ce implică mai mult decât două persoane. Implică seducție, pasiune, iubire ca de altfel și gelozie. Toate stările unui bărbat îndrăgostit de o femeie. Doar că femeia este tango-ul.

Am crezut că dansul în sine este asemenea oricărui dans latino, apărut mai ales în America de Sud, cu regularitate în Argentina. Cine nu își aduce aminte de La Cumparsita sau La media luz. Unele dintre cele mai vechi tango-uri compuse și interpretate în Argentina.

Am avut ocazia, unică, să îmi doresc să urmăresc pe viu ce înseamnă să dansez, să lucrezi, să te antrenezi pentru a înțelege mișcările tango-ului argentinian.

Să urmărești cu atenție înlănțuirea picioarelor, unul pe sub altul într-o prelungire, asemenea unui șarpe.

Termenii sunt multipli, niciodată să crezi că doar bărbatul conduce în tango. Nu există reguli! Improvizația este singura regulă. Totul este posibil! Poți face ocho sau caminada, unii dintre cei mai vechi pași utilizați în tango.

Tango? Uitați valsul. La tango trebuie să flexezi genunchii, să fii relaxat în umeri și veți ști când vine următorul pas din partea ei/lui. Cum? Secret! Haideți la invitația de a fi părtași la învățarea unui dans deosebit și veți știi cu siguranță fiecare următor pas.

În momentul în care am acceptat să trec dincolo de a face primi pașii în compania unor profesioniști în tango, am vrut mai mult. 

Asemenea unei dorințe care pe zi ce trecea devenea mai mare, am avut șansa să urmăresc pe viu un spectacol deosebit Luna Tango Concert, un concept nou de spectacol.

Pe lângă clasicul Cvartet format din doua viori, o violă și un violoncel al minunatelor fete de la Passione (Diana Jipa, Cristina Pașa, Mădălina Penciu și Violeta Tuță-Popescu), a încălzit atmosfera și Mariano Castro, un pianist genial, argentinian de naționalitate,  care din 2013 trăiește în București. Coregrafia a fost realizată de către Vanda Ștefănescu.

Începutul a fost timid. Parcă fiecare a vrut să se cunoască cu toată lumea din sală. Viorile și violoncelul erau în tandem cu dansatoarele (Anca Maria Ionescu, Maria Popa și Raluca Aldea). Dansatorii (Traian Ionescu, Laurențiu Lungianu, Lucian Stan alături de Szasz Levente) intrau și ieșeau pe uși, ca într-o piesă de teatru.

Teatru . . . hmm! Parcă se asemăna unui duel al celor din Romeo și Julieta. Un Capulet și Montague ce se duela în mișcări? Nu, Festivalul Internațional Shakespeare se terminase de ceva timp, dar încă aveam impresia că sunt într-o piesă de teatru jucată în stil de dans argentinian. 

De tango!

Pasiune în ritm de roșu, gelozie pe fond de negru, iubirea în mișcare dintre cei doi, asemenea unui Yin & Yang. Un el și o ea, înlănțuiți unul în celălalt. 

Parcă ar fi un singur corp. Dar nu, sunt doi. Și se miscă în ritm amețitor al viorilor, cu un bătut ușor al tacului violoncelistei și al pianistului picior, ce anunța un final neașteptat.

Finalul nu există. Doar ni-l imaginăm. Nimeni nu moare, rămâne doar un singur învingător pe care îl descoperim. Acela este TANGO-ul!

Corrientes tres cuatro ocho,
segundo piso, ascensor;
no hay porteros ni vecinos
adentro, cocktel y amor.
Pisito que puso Maple,
piano, estera y velador…
un telefon que contesta,
una fonola que llora
viejos tangos de mi flor,
y un gato de porcelana
pa que no maulle al amor.