O călătorie de vis. Oare? A doua parte!

O călătorie de vis. Oare? A doua parte! 
Spania 13 zile!
Ziua de dimineață se cunoaște plecând cât mai devreme. De aceea ne-am trezit dis de dimineață și am luat micul dejun. Din nou nu am să fac caz de produsele care erau dimineața la masă. Oricum nu interesează pe nimeni ce era de mâncare. Dar se știe că românul este turistul care mănâncă mereu mai mult decât este în farfurie și de aceea mulți hotelieri sunt îngroziți de hoardele de turiști din țara noastră, uneori și pe bună dreptate, pentru că se ceartă și se luptă să ajungă cât mai în față să mănânce iar când te uiți ce rămâne în farfurie te întrebi de ce tu nu ai putut să mănânci produsul respectiv.
Dupa micul dejun avut în compania celor din grup, dar nu și a ghidului, s-a plecat spre următoarea destinație, Viena, capitala Dunăreană a Austriei. Cei 859 km se așezau în fața noastră bornă după bornă. Dar surpriză. Deși ne așteptam să trecem frontiera dintre Ungaria și Austria pe la mult lăudatul punct de frontieră Hegyeshalom-Nickelsdorf, unde ne gândeam că vom vedea gardurile construite de unguri și imigranții care așteptau să intre în Austria, am primit o ofertă. Ghidul a întrebat, dacă tot suntem în apropiere de Bratislava, pentru 10 euro el și echipajul autocarului ne face o favoare și mergem să  vizităm orașul. Bineînțeles ne întrebam, de ce nu era trecut în program acest lucru, deși Bratislava era destul de aproape de Viena. Sau de ce s-a luat această hotărâre? Probabil că nu vom afla niciodata răspunsul. Gândul se îndrepta spre faptul că poate vama era greu de trecut sau că era controale, dar vom vedea că la întoarcere vom merge pe această vamă unde nu a existat niciun control, nicio oprire. Doar eram pe teritoriul Schengen-ului.
Așadar km s-au schimbat. Erau acum 899 km sau 919 km, încă nu știu clar distanța.

În jurul orelor 10.45, ora lor, am ajuns în Bratislava unde am făcut un tur de oraș pentru o oră. Timp în care am văzut mai multe clădiri importante și biserica încoronării Mariei Tereza și a altor capete încoronate ale Imperiului Austro-Ungar. Dar cel mai bine vă las în compania pozelor. 













































































Pentru că Viena este aproape de Bratislava, după o ora și ceva am plecat spre Dunărea albastră a vechilor valsuri care răsunau din palatele regale cum era Hofburg sau Belvedere construit pentru viitorul strateg al apărării Timișoarei în fața turcilor. Este vorba de Eugeniu de Savoia. Normal în program scria că vom face turul Ringului Vienez, acel cerc care înconjoară orașul Viena pe vechiul zid de apărare al cetății.
În felul acesta am revăzut din nou Opera, Palatul Hofburg, Muzeul de istorie a artei și cel de istorie naturală (cele doua muzee gemene ce se află unul în fața celuilalt), Parlamentul, Rathaus după care am avut timp liber o oră. Normal s-a pornit spre Hofburg, dar pentru că centrul orașului îl cunoșteam, am hotărât să lăsăm ghidul să-și expună celebra sa expresie „ locul de pudrat nasul și … ”.
Am revăzut din nou Domul Sf Ștefan și am căutat să găsim cadouri pentru cei de lângă noi. Vă las în compania pozelor. 











După aproximativ o oră, am revenit la locul de îmbarcare și am purces spre Italia, locul următoarei opriri de o noapte. Pe drumul înspre Vigonza, am întâlnit tot felul de peisaje care mai de care mai deosebite.
























Spre seară când am constatat că vremea se schimbă radical, am prins aceste imagini în apropiere de Venezia-Padova.






Seara am încheiat-o cu celebra cazare, într-un hotel din Vigonza, numit HOTEL RESI *** aflat pe Via IV Novembre 4, 35010, la 15 minute de centrul Padovei și 25 km de Venezia.
Dimineața știam că trebuie să ne trezim la ora 7, atunci fiind micul dejun, iar plecarea să fie ceva mai târziu. Ora 7.45. Drumul urma să aibă doar 414 km. Din nou camera avută a fost destul de îngustă, chiar și pentru o persoană nu foarte corpolentă. Un pat matrimonial și încă un pat mai micuț, completa garderoba integrală, fără să mai punem la socoteală că televizorul nu avea telecomandă și nu avea nici cablu. De ce? Aveam să aflu dimineața de la patroană sau recepționeră că televizoarele de abia fuseseră comandate, dar că nu erau conectate la rețeaua de cablu. Iarăși fără comentarii. 
Toate pozele sunt realizate de mine și orice folosire fără consimțământul meu atrage anumite consecințe. 

Comentarii

Postări populare