La Babette, All night long!

 .... Ep 5!

În săptămana premergătoare zilei de 14 februarie (cică ziua îndrăgostiților în roșu!- de ce roșu, pentru că toți caută să se îmbrace în roșu sau să ofere roșu la purtător), onorabilul domn Cațavencu! (pardon să-mi fie cu ne-supărare, Potecă!) a oferit faza zilei spunand că, citez:

-          “noi aștia, masculini, din the home of fun&horror, ne-am gandit să vă facem vouă feministelor, o invitație la un local de bun gust, așa, ca să vedeți mult iubita și neprețuita plăcere, a noastră, de a vă vedea fericite toată ziua! (și începu să zambească)”

Toate feministele: ura, ura, ura!

Doar una dintre ele era îngandurată și nemulțumită.

-          Potecă: Ce este măi, Esmeraldă? De ce nemulțumită, că doar nu plătesti tu invitația.

-          Esmeralda: A, nuu, nu e vorba de asta, dar mă gandeam, că ne dați și nouă acolo un pol de căciulă, stiți matale, remunerație mică, buget redus, casă mare, că așa e la țară.

-          Poteca: Auzi Esemerald-o, tu nici nu știi ce greu e să ajungi la localul ăsta unde vă invităm noi. Acolo trebuie să faci coada și să pupi fundu’ la mulți, și la propriu și la figurat. Ce e greu să va îmbracați frumos și cu bun gust?

-          Feministele în cor: Da' vă rugăămmm, unde ne plimbați, de e așa secret de stat?

-          Potecă: Știți voi ca în replica lui 007, dacă vă spui sigur trebuie să vă hirș, hirș (adică pe întelesul celorlalți tăiat și ambalat!)

-          Feministele: bine, bine mergem, ce să facem, altă soluție nu avem.

Spunand astea, ele se îngrămădiră fiecare vorbind cu fiecare ca și cand munca era pusă pe ultimul loc, dacă nu era scoasă din programul zilei.

Albină era nedumerit. Ca și Virgil. Tot încerca să găseasca o idée unde le duce pe feministele astea turbate.

-          Albina: Șefu’, dar nici o idée nu ne dați și noua? Acolo, un os de ros. Știți, avem și noi familie, copii sau suntem burlaci. Poate ne așteaptă o gagică seara să o scoatem și noi la un pahar de wiskey sau Old fashion!

-          Poteca: Taci, mă. Tu și wiskey-ul. Ție dacă îți dau și o gură de bere și ești sigur pe jos. Lasă că o să vedeți voi unde le duc pe feministele noastre. Voi însa băgați la tărtăcuță un singur lucru: să aveți bani la voi cash. Nu se știe cat ne va costa ieșirea asta. La cum de înfometată arată Esmeralada și cum îi strălucesc ochii la Eufrosina ne așteaptă, a night fucking long!

-          Albină: Șefu’?

-          Poteca: Ce e mai, ce e Viespe?

-          Albină: Am și eu o rugăminte? Pot să o invit la dans pe Eufrosina?

-          Potecă: Bine, mă, bine. Treacă de la mine. Regula de baza: nimeni nu vine însoțit de nimeni, altfel cine știe ce scandal iese. Cine se uită la cine și ne apucă dimineața prin local.

-          Virgil&Albina: Să trăiți șefu’!

………………………………………………………….

Ziua cu pricina veni. Dimineața toată lumea se pregătise. Fiecare se coafase, machiase, epilase părul care era în exces,  picioare, maini, piept și pe unde o mai avea fiecare, fire nevizibile. Normal că și bărbații își făcuseră de rand prin baie și nu numai. 

Seara fiecare se întalniseră la un punct fix și au plecat cu taxi-urile către locația de bază. La ora 22 ceasuri fixe, ieșiră toata lumea din mașini și au văzut că localul era plin de lumini pe afară. Bodygarzi peste tot, de parca era intrarea la White Horse! House, măi. . Se făcea pipăitul de arme albe, droguri și atlfel de arme! Bineînțeles. De, localul de fițe era. Numele? Avea rezonanță. La Babette, All night long! Dar era curios. Literele L si G din long licăreau, așa, anemic. Și în loc de long vedeau fiecare ON. Ce naiba, mai bine puneau și o bară cu literele OFF!

Toată lumea: Băi aștia au probleme cu aparatele electrice!.. Sper că nu ne pomenim cu vreun scurt

electric.

După ce intrarăm, ne așeză un steward la o masă rezervată de dinainte. Șefu’, avusese grijă de asta, că doar pupase pardon, sărutase gura uneia probabil.

Dintr-un colț ne-iluminat apare o damă. Ne întreabă: - Cu ce vă servim domnilor și doamnelor?

Toată lumea la unison: - Un meniu vă rugăm!

-          Dama cu camelii: Avem pe culori. Roșu, galben și verde. Ce preferați?

-          Potecă adunandu-i pe toți: Băi, ăștia vor să ne păcălească. Eu zic să alegem culoarea verde, nu de alta dar îmi aduce aminte de ceva.

-          Toată lumea către Dama cu camelii: Vă rugăm, meniul-culoare verde!

-          Dama cu camelii: Felicitări! Tocmai ce ați caștigat din partea casei, un voucher gratis!

-          Toată lumea: Ura, ura, ura! Numai Esmeralda iarăși nedumerită.

-          Potecă: Ce mai e Esmeraldă?

-          Esmeralda: Șefu, hmm. Cam repede ne făcură cadou. Poate e o șmecherie în asta.

-          Potecă: Lasă măi, Esmeraldă, că facem cu randul la spălatul vaselor, dacă ne costă mai mult. Păi ce, nu ai auzit de muncă în folosul localului?

-          Pisică (Alzheimer): Potecă, cică se zice în folosul societății!

-          Albină: Ia auzi la Alzheimer. Îi reveni memoria. Da’ ce ai făcut bre? Ai dormit cu cearșaful pe dos și ți-a revenit memoria bună?

-          Alzheimer: Auzi, vezi că acum te trec la lista scurtă de un-friend pe facebook!

-          Albină: Nu-i bai. Mai am și altele pe lista aia, în așteptare! Hi, hi, hi.