Patul lui Freud

.... Ep.6! 

Deodată cortina se ridică și apare o bară în mijlocul sălii. Toată lumea ațintită cu ochii mari cat peștii, mirată, încerca să ghicească continuarea. Parcă se auzea și respirația lor. . .

Normal că nu le venise prin cap că localul respectiv era cu ștaif, într-un anume domeniu. Sic!

Cand din surdină începe să cante o melodie, languroasă, dulceagă de îți venea să te prelingi ca mierea cand o iei cu lingurița. Slow, slow, s l o o ww.

Luminile erau ațintite doar pe cei care erau în sala. Aproape că nu vedeai formele care apăreau de după cortină. Pe fețele feministelor se vedeau cum lumina lumanărilor se izbește de fețele lor într-un joc de lumini asemeni unei orgi.

Ăștia, bărbățeii, eram fiecare care mai de care să vedem fiecare detaliu. Nu ne interesase nici faptul că Dama cu camelii ne adusese o sticlă de șampanie și tot încerca să desfacă dopul.

Bineînțeles the show must go on, alias queen, altfel normal că nu ne imaginam cum se va sfarși noaptea.

Imaginați-vă că dintr-un colț se apropie o damă și un bărbat. Fiecare se așează pe un scaun și începe să-și de-a hainele jos de pe ei. Dama mai era cum era, dar bărbatul, daca l-ar fi văzut soțul Esmeraldei (că direct la ea s-a dus), cred că urla ca sirena lu’ Roaită la ’48. Păi ăla s-a pus direct în poala lu’ madam și a început să o pipăie.

     Esemeralda: Săriți, că ăsta mă pune să îl mangăi pe torace și nu numai. Șefu, luar-al dracu, dacă mă vede soțul, ăsta dă divorț în secunda următoare. Piei de aici, Satană!

-        Poteca și Albină: Na, așa îți trebuie. Data viitoare să faci cafeaua mai bună. Vrei să-l luam de pe tine? Numără lingurițele de cafea și cănile de apă, altfel acolo îl lăsăm.

-          Esmeralda: Gata șefu. Fac cum spuneți numa’ luați-l de pe mine.

Normal că mulatrul ăla nu pleca fără să-i bagi ceva la …. chilot (dacă îl mai avea pe el!). În fine. I-am dat o hartie și i-am spus beat it!

Celelalte fete chiuiau de ziceai că nu văzuseră bărbat de bărbat în viețile lor. Noi ăstia, bărbățeii, dezamăgiți că, de, nu avusesem parte de o prezență feminină cat să ne provoace și nouă ceva palpitații de inimă.  

Ne gandeam că seara se încheie într-un fasait sinistru, cand ce să vezi. Eufrosina, parcă puțin îmbibată de aburii alcoolului, se apropie de Albină și începe să vorbească pe limba ei:

-          Eufrosina: allo comment ca va?

-          Albină: Ce faci Eufrosina? Ai luat-o pe franceză?

-          Eufrosina: bonjour mon ami, ca va?

-          Albină (ăsteia daca nu-i vorbești pe limba ei sigur nu pleacă; stai să vezi!): ca va bien merci!

-          Eufrosina: Je t’aime, Je t’aime, Je t’aime, ….mon amour!

-          Albină: Auzi la ea, cică mă iubește. Ce-ți veni soro? Mă iubești? De cand?

-          Eufrosina (încet pe la ureche) : Deee muultt. Nici nu știi de cand.

Și dintr-o dată o vezi pe Eufrosina coborand, încet pe scaun și dintr-o dată scoate de undeva o pereche de cătușe, recuzită de la o petrecere probabil.

Hopa, se încinge atmosfera.

-          Albină: Hai, măi Eufrosină, hai că îți dau cu apă pe față, poate te trezești. Revino-ți!

Eufrosina începuse déjà jocul. După ce că avea și fustă pe ea, mai venise și într-o bluză prin care i se vedea tot. Ce naiba, că tocmai acuma i se pusese pata pe mine.

-          Albină: Bine, bine te iubesc și eu (poate scap de nebuna asta, dacă vorbesc pe limba ei!)

-          Eufrosina: Mă iubești? WoWW! De cand mă iubești?

-          Albină: Adică eu îți pun primul întrebarea și tu îmi răspunzi cu o întrebare identică? Pă-i ce, suntem pe patul lui Freud?

-          Eufrosina: Dar nu te iubesc. Vreau să mă joc, cu mintea ta.

-          Albină: Păi ori mă iubești, ori vrei să te joci? Explică-te.

Eufrosina începandu-și jocul, începe să se plimbe pe hainele mele. Și o văd cum își ridică un picior, nu înainte să mă lege de o mană cu cătușele pe care le adusese. Ups! Ce naiba face? Dacă vine Pișcoțel să o ia de aici și cand intră, o vede în spectacol? Albină, esti tare, dude! Maine ești afis făcut, dacă nu te rupe în bataie.

-          Albină: Hey, mandruță, nu vrei să mă dezlegi?

-          Eufrosina: Nu, că nu vrei să spui dacă mă iubești. Dacă îmi spui, te dezleg.

Și o văd cum vine cu piciorul pe spătarul scaunului și mă împinge, parcă eram în leagănul de copil.

-     Albină( WTF Eufrosina!): Bine, recunosc în fața MAN,  da te iubesc, de cand te-am văzut. Ești satisfăcută?

-          Eufrosina: Parțial. De ce te joci cu mine?

-          Albină (cine zice că se joacă? Ha!): Bine, bine. Dezleagă-mă că ți-am răspuns la întrebare.

-          Eufrosina: Aș vrea eu, dar cheia e la Piscoțel! Am primit-o cadou pentru un party cu fetele și doar el poate să-ți deschidă.

Albină auzind asta, începe să-și iasă din fire și pană să spună ce avea de zis, se aude dintr-o data POC! Toată lumea prăbușită pe jos de zici că intraseră gangsterii la Casino! Nu, nu era asta. Tocmai ce sărise dopul de la sticla de șampanie pe care Dama cu camelii o uitase pe masă. Își făcuse efectul prea tarziu. Pam pam!