Eufrosina, ziua de naștere și buchetul miresei!
Eram
plecată în concediu și într-o zi primesc un telefon de la o bună prietenă,
Văduva. Cică se mărită. Nebuna!
- Văduva:
Ciao, tu, nebunatico!
- Eufrosina:
Hello, darling!
- Văduva:
Ce faci fată, mă iei pe english?
- Eufrosina:
Yeah! Sunt și eu prin Anglia, cică. Tu?
- Văduva:
WoW! Tare. Dar ce faci tu acolo? Nu știam că te-ai mutat.
- Eufrosina:
A, nu, nebunatico. Sunt în concediu, de odihnă. De ce întrebi?
- Văduva:
Auzi, fii atentă. Îți dau o veste șoc. Mă mărit! Și începe să urle în telefon,
de nu o mai recunoșteam.
- Eufrosina:
Hai, tu, dragă. Cum te măriți? Că de-abia ai terminat cu primul. Ce te-ai
plictisit singură?
- Văduva:
Ei dragă, nu, dar nu am și eu cu cine să-mi petrec nopțile reci. Ce vrei? Tu
care stai singură de ceva timp, ar trebui sa înțelegi.
- Eufrosina:
Și când ai nunta?
- Văduva:
Fată, am pus-o pe 13 iulie. Măcar să am și eu noroc, o dată în viață.
- Eufrosina:
Tu ești nebunăăă? E ziua mea de naștere atunci. Alta nu ai putut să găsești?
- Văduva:
Pe bune? Și te-am mai pus și domnișoară de onoare! Ei, lasă tu. De la nuntă
trecem direct la tine, la party!
- Eufrosina:
În pana mea. Nu ai găsit pe alta să o pui domnișoară? Nici măcar virgină nu mai
sunt J .
Văduva:
Lasă dragă, că asta se poate rezolva. Ai văzut acum. Te duci la doctor ne-virgină
și ieși cusută de acolo virgină, ca la mama ei acasă, adică din burtă.
-
Eufrosina:
Mda, zici tu. Și cusătura, ce faci cu ea, apoi? Dacă nu se rupe pe urmă?
Și
convorbirea se termină într-o notă de veselie comico-tragică. Oricum era mai
bine așa. De ziua mea nu prea venea mai nimeni. O petreceam cu pisica în brațe și
sticla de whisky pe noptieră. Măcar am timp să-mi fac și eu rochia de domnișoară
de onoare.
Uitasem
să spun că nunta era la București. Păi obrazul subțire se ține cu punga plină,
nu?
Ziua
venise. Eu deja plecasem cu o seară înainte. Văduva ne făcuse rezervare la
hotel. Unul fancy. Când am intrat în camera de hotel, mă aștepta pe masă un
buchet de flori cadou. Foarte tare surpriza!
Era o carte de vizită pe
masă, pe care scria livrare flori, livrari buchete de flori în București.
Pe carte era trecută și o adresă de web http://www.livrarefloribucuresti.ro/. Aaa, ce bine că am o tabletă în cameră! Așa
puteam să mă uit și eu ce flori erau în ofertă.
Mi-am făcut
un duș într-o atmosferă de relaxare totală. Aveau jacuzzi în cadă, cu masaj.
Ce, domne, de vis cazarea! Mă gândeam în timpul ăsta, ce cadou de nuntă să-i
fac prietenei. Cel mai bun cadou ar fi să-i iau un buchet de flori. Dar care
dintre ele? Am găsit! Ăsta da cadou!
Observasem bine că site-ul se comporta ca
o florarie online, având totodată opțiunea de florarie cu livrare.
Așa că am selectat opțiunea ocazii/nunta și am găsit cel mai tare buchet de
flori, cu 35 de trandafiri (de LUX!). La el am mai cerut o sticlă de vin roșu
și un mesaj pe o carte de vizită, care să-l trimită curierul. Am plătit comanda
de flori cu cardul trecând ziua și evident ora. Ora am specificat-o între
10-14, cu livrare buchete de flori de nunta în București. Era cununia civilă
doar. Apoi am închis tableta și m-am pus la somnul cel atât de odihnitor. A
doua zi era nebunia.
Dimineață
am petrecut-o în telefoane. A, nu de dat. Primeam. Parcă eram centralistă la
hotel. La mulți ani, la mulți ani, etc. Băi, da ce zi își aleasă Văduva să se mărite!
Pfff! Lasă că vede ea cadoul. Poate îmi dă cu sticla în cap. Pe la 12 am început
să mă pregătesc. Rochia-de un albastru azur, machiajul (de, frumusețea mea era
de notorietate!), pantofi cu toc (parcă eram Cenușăreasa!). Nici nu îmi îmbrăcasem toaleta, că telefonul începe să sune supărător. Cine vrea să mă mai felicite? Răspund. Era curierul cu livrarea. Wow! Asta da punctualitate. Am rugat să urce la etaj, unde era camera. Puțin după conversație, aud o bătaie scurtă la ușă. Deschid ușa și în fața mea stătea un tip cu un buchet imens, proaspăt parcă acum era tăiat, așa de bine arăta. Lângă buchet era și sticla de vin. Roșu! M-am bucurat enorm sa văd că oferta pe care o alesesem era identică cu poza. Asta da eficiență! La final, când să închid ușa, curierul (pesemne că știa de existența biletului!) îmi spune pe un ton drăgălaș: Casă de piatră, doamnă! To be continued...
Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2016.
Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2016.
Comentarii
Trimiteți un comentariu