Waterloo și Greenwich!

Ce legătură are Waterloo și Greenwich? Aparent mai nimic. La Waterloo Napoleon a fost învins de ducele de ... măi, care știe răspunsul? că nu îmi vine deloc în minte. Aaaa, stai așa că Mitică Popescu ne spune realitatea ...

Atunci de ce Greenwich? Pentru că locul acesta mă atrage ca un magnet. Anul Nou venea și eu vroiam neapărat să fiu la Meridianul Zero. Zero? Păi da, pentru că se știe, conform numerologiei, suntem în anul unu! Și zero? Da, bună întrebare. Viața în Londra în timpul orelor și minutelor până la ultima bătaie a gongului Big Ben (de fapt a mai fost adăugată încă o secundă în plus!) care să anunțe anul 2017 se desfășura în fața mea cu o viteză amețitoare! Yeahhhhh! Vai, dar ce am putut să văd, nu aș fi crezut dacă nu aș fi văzut cu ochii mei. Mda, o să ziceți, iar scrii de rău Londra. Scriu așa cum văd pentru că există o altă viață, cea negativă, cea ascunsă ochilor celorlați până dai cu capul de ea și te întrebi, Tu scapi din cercul unde te-au prins ăștia? Rochii care mai de care mai strălucitoare. Acestea erau purtate de negrese. A, și să nu uit. Blană domnule! Pe ele, unde să fie. Asta înseamnă opulență, să arate că are tata banii și mă răsfață de bine ce știu să mă port. Bărbații? Sacou, cu ceva pantaloni (nu de stofa sau costum), blugi, etc. te gândeai, frate dar este Anul Nou, alte haine nu are și el? În metro mirosea a băutură la greu. Din fiecare stație până la Cutty Sark erau pâlcuri, pâlcuri. Cine credeți că aveau băutura? fetele. Acum gin tonic, cu aromă de lămâie, ambalat în cutie de Red Bull! Ne dă aripi sau altceva. Experiența aceasta a fost cât de oribilă, cât să te gândești, am nimerit în locul cel mai nepotrivit. Apropo de asta. Să veniți odată în Londra și să vă urcați în timpul Rush Hour, că sigur nu mai vreți să mai circulați niciodată cu el. Stors, atins, lipit de ușă, mers în vârful degetelor, ca să nu calci o duduie cu tocuri cât casa. Ajungând în fine la destinația finală, pentru a urmări și focul de artificii de pe dealul Observatorului Astronomic, am făcut cale întoarsă dezamăgit, pentru că era închis drumul spre deal. Aici nu am înțeles de ce. Oricum am revenit spre malul Tamisei în speranța că voi vedea ceva, ceva din artificii. Ceva s-a văzut. Din nou am remarcat faptul că este al doilea an în care uit să-mi pun vreo dorință. Andreea, ce să fac, am uitat! Dar ce dorințe să mai am, că am ajuns în locul destrăbălării și al babiloniadei. Sau Sodoma și Gomora. Parcă așa i se spunea, nu? Când ultima secundă s-a numărat, au început bubuiturile, doamne, parcă eram la război. Ceva absolut de nedescris. Deși eram la depărtare de locul lor, sunetul era înspăimântător. După, a venit cireașa de pe tort. Pentru că cei de la Tfl (Transport for London) au avut începând cu orele 23.45 și până la ora 04.30 tarif free la taxarea biletelor. Ocazie nemaipomenită să merg unde vrea mușchiul meu. Nu este așa, pentru că atunci când am ajuns la Emirate Air Line (da, vroiam să merg și prin aer cu o telecabină), era închisă. Tomorrow, mi se spune. Păi eu tomorrow am servici. De la 10 chiar. Asta este, altă dată. Și pentru că eram în preajma celebrei arene O2, am hotărât să-mi imaginez celebra fază din filmul cu James Bond. După ce am dat ocol, aproape, am hotărât să-mi aleg o nouă țintă. Dar până la metro, am văzut petrecăreții ieșind de la restaurant. Parcă la noi, se ieșea târziu, spre orele dimineții. Aici, brrr, era ora 01 și ceva. Fete, unele de braț, prăbușite pe jos, fără pantofi în picioare, altele mergeau desculțe. Altele în metro vomitând ce au băut. Surprinzător, lumea le înțelegea. Frate, dar aici, fetele sunt primele care se îmbată, iar băieții și ei sunt, dar parcă reușesc să se potolească. Probabil știu că Anul Nou este seara lor. A îmbătării și a relațiilor sexuale. Da, Cosmin Dragoste, o să mă întrebi, dar poze nu ai? Vrei să-ți povestesc cu lux de amănunte fiecare secundă? Că pot să o fac. Doar știi că sunt cu o memorie a detaliilor morbidă. Ce naiba, să stric eu bunătate de poză ca să arăt fața urâtă de noapte a Londrei! Tot în această seară am văzut fete, care odată cu bețivania, vroiau să fie băgate în seamă. Vroiau atingere, acum, acolo. Să vezi cum îți umblă una prin pantaloni, doar că vreau ceva de acolo, chiar că te pune pe întrebări. Așa se ajunge la înmulțirea populației. De tâmpiți și handicapați. Copii făcuți la beție și te întrebi apoi, uite cine îmi conduce țara! Am văzut fete care vroiau să fie luate în brațe și cerșeau un gest de tandrețe de la băieți. Vedeam în ochii lor (a fetelor) totodată și dezamăgirea. Am spus și eu Happy New Year, unei domnișoare. Măcar să fiu și eu în ton cu lumea, care urla. Ajunsesem tot în Waterloo, pentru întoarcere acasă. Eu de obicei știu că există cam 2-3 vagoane de metro care sunt de regulă mai goale. Primele 2 și ultimul vagon. Mă îndreptam spre scaun și spre locul din spate. După mine a apărut și o domnișoară cu un ecuson la piept. Nu știu ce ar fi putut să fie. Poate un voluntar. Și am spus primul și singurul Happy New Year la câteva ore de după. Că de sărut sub vâsc, canci. Nema! Singurătatea se plătește. Și ca totul să fie foarte bine, iar seara să fie senzațională, din momentul în care am intrat în metro, în vagon erau 2 indivizi. Un black man și un white man. Dar parcă vedeam în fața mea mișcarea unui film. Vechi. Dirty dozen. Parcă erau luați din filmul respectiv. În afară că erau beți, probabil și drogați pentru că aveau vedenii, unul din ei (black man) m-a întrebat dacă fumez. Nu. Aaa, e bine, dar nu ai hârtie de tutun? Nu, și bate cuba. Right on, ma men! Reggee! Yeah. Apoi vine marea surpriză. Își face rost de hârtie și apoi și-o aprinde în vagon, deși semnul pe el este clar, vizibil. No smoking! Mirosul? Era de wee și credeți-mă îmi venea să o iau la fugă. Oribil. Aha, deci așa miroase un wee. E bine de știut ca să mă prind pe cine îl miros. Apoi normal după tutun, vine partea de conversație. Hey, man from where are you? Harrow! Right on! We are neighbours! Bate palma! What is your name? Michael, în timp ce în căști ascultam U2 și mă făceam că nu îi bag în seamă. Cert este că a trebuit să schimb vagonul, nu de alta dar black men, îi citeam în ochi ceva dorințe aiurite. Probabil de jefuială îi ardea. Iar cei 2 km de la stație și până la casă, sunt ceva de mers. Bus-ul, nope! 186 spre Brent Cross încă nu are timp pe tabela de marcaj. Asa este viața de petrecere a petrecăreților. Mai contează ce îți mai dorești? Sincer? Democrația și capitalismul înțeles greșit de actuala generație și cea din prezent, dar să nu uităm că în UK băutura ucide și este pe primul loc, nu cum ați fi crezut tutunul și cancerul de plămân.

PS Am vrut să postez și ceva poze de Anul Nou,dar prefer să fie o altă ediție.