Bon dia, Barcelona!

Noaptea este normal momentul în care te odihnești, dar când în timpul zilei reușești performanța de a merge pe jos mai mult de 14-15 km, momentul trezirii dimineața se prelungește. Când te mai trezești și la 2.30 în toiul nopții și încerci să faci mișcare prin cameră devine deja prea de tot. Culmea, vroiam ca dimineața să nu vină, însă cum vremea deja devenise very cloudy, m-am gândit să mai întârzii trezirea, mai ales că mai târziu aveam să regret că nu mi-am luat umbrela din geamantan. După micul dejun, m-am hotărât să văd Arc de Triomf, Catedral de Barcelona, Basilica de Santa Maria del Pi, Palau de la Musica Catalana, Mirador de Colom, Boqueria, Rambla, Placa Espanya, Museu National d'Art de Catalunya, Lluis Companys Olimpic Stadium și baza olimpică. De data asta ajutorul a venit de la metrou, unde biletul T-10 a avut locul lui de cinste. Pentru ca mai apoi să nu mai am febră musculară, am încercat să împart ziua într-un mod cât mai optim iar pentru asta îmi trebuia și o pauză de odihnă. Asta pentru că seara vroiam să văd și celebrele case La Pedrera și Batllo. De aceea cuvintele vor fi absolut de prisos. Am să las pozele să vorbească în locul meu. Vizionare plăcută! 














































































































 




















Timpul petrecut în Barcelona se apropia de sfârșit, iar seara am încheiat-o cu un pahar de vin roșu la barul hotelului, servit de aceeași Tamara, cea care avea un aparat dentar drăguț. Însă seara s-a încheiat un pic altfel. Cum stăteam eu sorbind din paharul de vin roșu, am văzut cum la hotel a venit să se cazeze un tată și un fiu. Cred că spanioli, pentru că vorbeau în regulă. Pe cât de calm era tatăl, atât de diferit era fiul. Nerăbdător să își facă de cap. Părea că este o personalitate și vroia să fie tratat asemeni condiției. Văzându-mă la bar, a cerut fetei o bere. Normal fata i-a preparat-o, însă pentru că nu era plătită a lăsat-o pe masă jos, după care a plecat pentru că mai erau și alți clienți. Devenise irascibil pentru că nu avea berea și se tot întreba unde este berea lui. Tamara a revenit la bar și atunci a întrebat-o individul, unde este băutura iar ea a răspuns că face atâția euro. Nu prea i-a căzut bine, dar prin acest lucru l-a pus la punct. Ce înseamnă să te comporți ca un imbecil și să fi tratat asemeni, până la urmă fiecare moare pe limba lui, spune un proverb vechi. 
Dimineața devreme mi-am luat micul dejun după care am predat cheia camerei și am rugat să-mi fie păstrat bagajul până la momentul plecării. Avionul era destul de târziu, așa că am avut timp să-mi iau rămas bun de la mare și de la Ronda litoral. Hasta la vista, Barcelona! 
























Comentarii

Postări populare