Lisboa - Fátima

Aflasem de cu seara, că micul dejun era de la ora 7, deci trezirea trebuia sa fie facută undeva pe la 6.30, asta și pentru că din anumite cauze aveam un tratament de făcut. Totuși micul dejun nu a fost așa de consistent precum cel din Barcelona și curios, hotelul era de ***! Trebuia să mă grabesc pentru că la ora 8.30 aveam biletul pentru Fátima și până la stația Rede Nacional Expresso era de mers cu metroul pe linia Azul de la Marques de Pombal până la Jardim Zoologico, de unde din stația Sete Rios trebuia să mă îmbarc într-unul din autocarele care mergeau spre Fatima. Dar surpriză! Ceea ce nimeni nu a spus niciodată pe nici un forum, nu există pe tabela de pe perete ca punct de destinație Fatima, ci Braga. De aceea cei care vor să ia autocarul spre Fátima vor trebui să știe că, cursa spre Braga trece prin Fátima. Asta am aflat și din discuția avută cu o fată de la bilete, surprins fiind de engleza foarte bună cu, care explica traseul efectiv. Am mulțumit și am așteptat să vină bus-ul cu numărul 11. Aveam loc rezervat deja prin biletele cumpărate care apropo, au costat 21 de euro. Drumul urma să aibă 1h și 30 minute. Am crezut că pot să mă uit fără nicio problemă pe geam, pentru că acolo aveam locul, dar somnul nu îmi dădea pace. Fusul orar încă își făcea simțită prezența, doar eram cu 2 ore în urma Bucureștiului. O parte din drum chiar am dormit, asta și din cauza vremii de afară care era destul de noroasă. Unde era codul acela portocaliu de căldură pe care tot îmi spuneau cei de acasă? Afară diminețile erau friguroase, 16-17 grade!

Undeva în jurul orelor 10 am atins punctul fierbinte al întregii călătorii, cea pentru care făcusem eforturi aproape supra omenești. Nu există sentimente să poată fi explicată starea prin care treceam, dar emoțiile erau foarte puternice. Inima aproape era să sară din piept. Toată ziua am fost într-o transă pe care nu ai fi putut să o depistezi. Soarele era sus, deja și căldura își făcea simțită prezența. Din stația de destinație, am intrat într-un magazin care oferea informații gratuite și o hartă asemeni. Băiatul mi-a explicat tot ce vroiam să aflu și chiar și-a făcut reclamă spunând că are cele mai bune prețuri la suveniruri, fapt pe care l-am constat și eu mai târziu.

Despre Fátima se știu multe lucruri, eu nu am să mai adaug foarte multe. În Basilica de Nossa Senhora do Rosario (Biserica Maicii Domnului) pereții erau plini de fresce cu patimile lui Iisus și Învierea Lui, Basilica fiind și locul de adormire a celor 2 frați și a Lucia de Jesus. Foarte multe nu am să spun despre ce am făcut în acest loc. Doar am să adaug că mi-am adus o mică contribuție a mea, prin partea spirituală și religioasă îndeplinind dorința pe care mi-am pus-o când am cerut binecuvântarea drumului. Undeva spre orele 12, deja slujba începuse și un senhor care se ocupa de creștinii veniți să se roage la statueta Nossa Senhora do Rosario a adus o rugăciune care era trecută pe un carton și pe care era imprimat chipul Maicii Domnului. Aceasta era în felul următor:

O meu Imaculado Coração será o teu refúgio e o caminho que te conduzirá ate Deus

Oração Jubilar de Consagração

Salve, Mãe do Senhor,
Virgem Maria, Rainha do Rosário de Fátima!
Bendita entre todas as mulheres,
és a imagem da Igreja vestida da luz pascal,
és a honra do nosso povo,
és o triunfo sobre a marca do mal.

Profecia do Amor misericordioso do Pai,
Mestra do Anúncio da Boa-Nova do Filho,
Sinal do Fogo ardente do Espírito Santo,
ensina-nos, neste vale de alegrias e dores,
as verdades eternas que o Pai revela aos pequeninos.

Mostra-nos a força do teu manto protetor.
No teu Imaculado Coração,
sê o refúgio dos pecadores
e o caminho que canduz até Deus.

Unido /a aos meus irmãos,
ne Fé, na Esperança e no Amor,
a ti me entrego.
Unido/a aos meus irmãos, por ti, a Deus me consagro,
ó Virgem do Rosário de Fátima.

E, enfim, envolvido /a na Luz que das tuas mãos nos vem,
darei glória ao Senhor pelos séculos dos séculos.

Ámen.

După peste 6 ore petrecute în Fátima, mi-am luat rămas bun, cu speranța că într-o zi voi mai avea bucuria să revăd locurile. Totul e tăcere. ¡ Silencio! por favor, se aude parcă vocea unui preot vorbind în Basilica Nossa Senhora do Rosário.,,,
Drumul înapoi l-am făcut către Lisboa și apoi până în camera de hotel ca să-mi las lucrurile cumpărate pentru apropiați și pentru a mânca. Cu o seară înainte nu o făcusem, dar acum căutam un McD prin zonă. Știam că este, însă am fost apoi derutat de proasta orientare a semnelor de circulație. Apoi mi-am luat aparatul foto și am plecat pe cheile râului Tejo care se varsă în Oceanul Atlantic. Este asemeni Dunării care mai apoi se varsă în Marea Neagră.
Undeva pe chei am găsit multă lume făcând mișcare. Cu bicicletele (având pe unde să meargă și fiind amenajate piste de biciclete suficient de mari cât să meargă și 4 biciclete una pe lângă alta; la noi pe când??), cu rolele sau pur și simplu alergând, făcând mișcare! De aceea portughezele erau robuste și pline de musculatură, cu o groază de tatuaje. Dios mio!

Drumul l-am făcut până la Torre de Belém, când deja seara se lăsase bine de tot și unde briza începea să-ți biciuiască fața și brațele goale, semn că lângă o apa tot timpul va fi răcoare. Pe lângă Torre de Belem, am descoperit monumentul închinat acelor care au făcut ca Portugalia să devină cunoscut ân toată lumea. Padrão do Descobrimentos. Monumentul a fost creat de Cottinelli Telmo și sculptat de către Leopoldo de Almeida și a apărut pentru prima dată, într-o formă temporară în anul 1940 cu ocazia World Exhibition. Monumentul a fost mai târziu reconstruit, în 1960 pentru a aniversa 500 de ani de la moartea lui Henry Navigatorul (Infante Dom Henrique). Undeva în fața se vedea și impunătorul pod 25 Aprilie.
Și seara s-a lăsat, nu înainte de a fi un ajutor și pentru doi brazilieni (o fată și un băiat) care se chinuiau să-și facă o poză în fața Torre de Belém și eu asemenea. A doua zi aveam întâlnire cu cireașa de pe tort, alias Cabo da Roca și Oceanul Atlantic. Veți vedea aventura vieții mele și veți trăi lucruri pe care poate nimeni nu le-ar fi făcut. Boa noite!