Nea Mărin pe post de ciocan la masa prezidiului

După întâmplarea cu Pișcoțel, Văduva & aparatul de tuns, credeam că noaptea o lăsasem să își facă de cap cu mine, dar…. uitasem că afară era lună plină! Brrr. Somnul nu era cel mai bun și aveam parte de cel mai nașpa vis. Cică Potecă era primar, doamna Cleopatra era șefa comisiei de buget, Virgil devenise șef la comisia de cultură și eu eram secretara Primarului. Dar mai era cineva cu noi. Domnule, parcă eram în altă lume, paralelă sau patrulateră, hai că am uitat de chestia aia.

Potecă, primar: Domnișoara secretară (Eufrosina), vă rog puteți să-mi aduceți agenda pe ziua de azi?

Eufrosina: Vineee, domnule primar. Altceva mai aveți în gând, pardon, doleanțe? (Eufrosina)

Potecă: Da. Trimite-l pe șoferul ăla al meu, Viespe B…, cum îl cheamă, că am uitat.

Eufrosina: Albină, domnule primar.

Potecă: Așa, așa Albină. Am un job pentru el.

Eufrosina: Îl chem. Cât ați clipi.

Și, dintr-o dată, se ivi Viespe, pardon Albină. Am uitat să spun, totul era ca din magie. Spuneai ceva și se întampla. Poc! Și Albină sosi.

Albină, șoferul: Să traiţi bine,  șefu’. La ordinele voastre, majestate.

Potecă:  Măi Viespe, nu vrei tu să faci un bine pentru naţiune?

Albină: Șefu’, cum spuneți.

Potecă:  Uite ai aici 10 poli. Ia fuguța mare și mergi să cumperi ceva de mâncare. A, și să nu uit o cafea, da’ ști tuu, bună, bună.

Albină:  Gata, șefu’. Se rezolvă.

Nu zise „se rezolvă” și dintr-o dată apăru cu o cană de cafea și 2 covrigi.

Albină: He, he, he. Gata, am sosit.

Bună magia asta, nu? îmi zisăi eu, în vis, bineînțeles. Ce bine mi-ar prinde și mie. Păi nu așa? Ce tot hârtii făcute, să cauți fraze, rime și cuvinte când poți doar prin magie. Să tot pocneşti din degete. Stai că încă nu se terminase visu’.

Potecă: Ia să vedem cum este cafeaua… Cîh, amară, fără gust. Viespeeeee!!! Vrei să mă otrăvești? Ce puii mei făcuși? Nu ți-am zis cafea ca lumea?

Albină: Șefu’, uitai să vă spui. Esmeralda a uitat să numere lingurițele și a căzut apa în cafea și din cafea bună se făcu rea cafeaua.

Potecă: Bine era să cadă ea în ocean. Scăpam de ea mai repede. Du-te repede și fă ceva, nu știu. Caută o cafea ca lumea, că asta mi-a scârțâit deja dinții în gură.

Albină: Vineee. Acușica!

Și dintr-o dată apare cu o cafetieră în mână și deja se simțea mirosul de cafea făcută. Mmmmm, băi parcă era reclama aia cu tipu’ ăla care ajunsese în casa alteia care făcuse cafeaua cu aroma de alintare.

Potecă: Viespe, dau decizie! De acum încolo, te fac responsabil de făcutul cafelei. Te pun lângă ibric și dau comandă de cafele.

Albină: Șefu’, sunt cam multe de făcut. Păi, la câți vin la cabinet, îmi trebuie o canistră de apă și tone de cafea de alintare. 

Potecă: Lasă, măi, Viespe, că mașina o conduc și singur, iar de cafea se ocupă doamna Cleopatra, că le ia prin SEAP!

 Timpul trecea și ora ședinței mari de consiliu tocmai ce bătea gongul. Gong. Gong. Gong. Eu știam că dacă se aude de trei ori, te trezești din vis. Bă, dar culmea e! La mine nu merge deloc. Tot în vis sunt? Toot. Și se făcea că era ședința de consiliu local. Lume muultăă. ce să vezi, de ziceai că venise Nea Mărin cu papornița plină de ceapă și slană. Păi nu vă spusăi? Baa era Nea Mărin pe post de ciocan la masa prezidiului. Păi da, ce credeați voi că am terminat? Nuuu. Mă uitam în vis și nu știam ce să spun. De unde Nea Mărin? WTF Eufrosina, am luat-o pe făraș? Sunt crazy la mansardă? Asta mi se trage de la prea multe piese de teatru. Poc.Poc.Poc.

- Liniște în sală! Ori vreți, vreți să vă deu afară? (Nea Mărin urla la microfon)

- Avem ordinea de zi (tot el bineînţeles)

 - La primul punct (hâc) (era turmentat după zaibărul băut!), aprobarea bugetului pe an.

 - Al doilea punct, răspunsurile și întrebările mele la ce vreți voi (hi, hi, hi)

 - Doamna Cleopatra, aveți cuvântul.

 - Cleopatra: Domnilor și nu numai. Voi ați fost chemați astăzi să rezolvăm bugetul pe anul acesta. E foarte serioasă treaba. Din comisie au ieșit niște propuneri de mai mare râsul. Păi, cultura, în primul rând, a avut o prestație jenantă. Pe ce vreți voi să vă dau bani? Pe niste fițuici de proiecte fără punct și virgulă? Pe niște desene în formă de piatră care mai arată și jenant realizate? Unde credeți că suntem aici? La Băilești?

Nea Mărin: (Hopa, se luă de Veta!) Alo, Cleo, las-o pe Veta la Băilești. Ce să cate ea la Craiova? Asta-i bună. Auzi, să vină și Veta în consiliu. Daca aude și Sucă, pune botu că el nu e aci și Veta da. Păi ia di colo,  ajunsă consiliul ista sub papucu lu Nea Mărin&Neamu S.R.L.?

Și ce să vezi. A, nu, nu apăru Veta. Asta-i culmea visului. Nuu. Virgil, șefu’ comisiei de cultură, alerga fuguța mare în grabă să ajungă la microfon.

Virgil (uf, uf, uf gâfâind): Domnule Primar, avem o veste nemaipomenită. Demențială. Catastrofală. Monumentală.

Potecă: Ce e, mă, Vergile?

Virgil: Tocmai ce am primit răspunsul de la Comisia Europeană. Ne-a declarat Capitală Europeană a Culturii în 2021!

Potecă: He, he. Păi, ce credeau ei, cu oltenii se pusără.

Nea Mărin: Muică, acu’ e de horă. Hai că o pusărăm de bairam.

 Și începu în surdină să cânte Tudor Gheorghe, care se ridicase ca prin magie de prin sală, piesa Jienilor, „M-a făcut mama oltean” și toți cântau și zbenguiau în voie mare și uitară și de ce veniseră la ședință. Și noaptea trecu cu visu’ ăsta tâmpit de ziceam într-una:  Te-ai ramolit, Eufrosină! Mă duc la balamuc înainte să ajung la serviciu....