O călătorie de vis! Oare? Partea a IX-a! Les Pyrénées și Andorra

Pentru că azi începe Le Tour la ciclism, povestea de azi este asemenea unui etape de munte din turul celebru. Am și eu un favorit. Vamos Alberto!

Am început o nouă zi din aventura de Spania 13 zile, continuând traseul spre ieșirea din Spania, nu înainte de a vizita și Zaragoza.
Spun vizitat, că oricum tot o oră am avut la dispoziție. 

Peste tot simbolul Spaniei, El Torro, ne făcea în ciudă că el rămâne și noi părăsim teritoriul arid și mult stâncos. Din când în când mai vedeam un tren de mare viteză. Mi-aș fi dorit să fiu în el!

Zaragoza ne aștepta cu mult soare

Și din nou El Torro parcă urmărindu-ne

 Drumul continua spre Pirinei … și surpriza, locul unde se afla meridianul zero!

Doamnelor și domnilor, Les Pyrénées! Andorra! Am ajuns la peste 2500 m. După care spre Perpignan. Spre seară apusul devenea interesant. 

Finalul zilei a venit cu o întrebare, asta ca să știe ce program are el ziua următoare (parcă noi eram ghizii și el turistul!), dacă vrem, pentru 10 euro să vedem orașul Marsilia. Adică lui nu-i convenea că a doua zi trebuia să se stea mai mult timp în Avignon. Vroia încă ceva bani pentru buzunarul lui și nu numai. Unii au vrut, dar au fost și câteva persoane care nu vroiau să meargă. Motivele pot fi mai multe. Motivul meu era că, cu câteva zile în urmă centrul orașului fusese răvășit de fanii ruși și englezi într-o bătaie demnă de luptele de stradă. Mai aveai încredere să nu pățești altceva? Încă o data, întreb din nou conducerea OT, aceste excursii opționale, de către cine sunt inițiate? De ce nu se spune de la început ce se dorește de fapt? Atunci nu mai spunem Spania 13 zile și să se spună Ocolul Europei în 13 zile!

Câteva cuvinte despre cazare. Am avut cazarea în localitatea Rivesaltes iar hotelul avea denumirea aceasta HOTEL KYRIAD*** strada Rue Olivier Serres Mas de la Garrigue. Observația cea mai grea a fost că acest hotel este de fumători. Camera respectivă mirosea a fum de țigară și cine nu este fumător, a putut să inhaleze în voie o noapte întreagă tutunul. Camera era îngustă chiar și pentru două persoane. În baie am găsit lighioane. Pe holul care mergea către micul dejun am găsit muște ciudate, aproape ca niște țânțari. Erau pline de sânge în momentul strivirii lor.

Întrebare pentru cei de la OT: știați că acest hotel este de fumători, cînd ați asigurat cazarea?

Micul dejun aici era așa cum se cunoaște: unt, dulceață, cafea, suc și croissant!

PS Eram după un pahar de suc și m-am întâlnit cu una dintre persoanele care avea grijă de breakfast și am intrat în vorbă. Am remarcat că uitasem de micul dejun franțuzesc. Apoi ea a întrebat: sunteți cumva din Maroc, Algeria, etc? Am spus nu. România. Mă gândeam, doamne cei din Italia mă făcuseră italian, cei din Spania, vorbeau cu mine în spaniolă și mă luasera de-al lor, dar aici în Franța eram marocan! Am întrebat cum a ajuns la această concluzie, pentru că am pielea închisă la culoare, bronzată. Răspunsul a venit zâmbind. Dar se vedea că era un zâmbet chinuit.

Și o altă remarcă. Cei din est eram într-un loc, fără acces la locul unde turiștii din Franța sau din Europa vestică aveau locul lor. Ei aveau TV, salate de fructe, alte mâncăruri printre care și prăjitor de pâine.

Deci și aici aveam segregație! Și spuneți că suntem francofoni, frați de sânge?